Happy December

A venit Mosul! Mi-a adus o luna intreaga petrecuta intr-un fel de neuitat, best time de cand m-am apucat de munca mai serios. Sii..mi-a schimbat gandurile negre in visuri albe. Am redescoperit zicala "Prietenul la nevoie se cunoaste", sprijinul a venit din vazduh, pe neasteptate. Ganduri bune, cuvinte de incurajare, favouri mici si mai mari, telefoane si ...wow! Viata chiar este cum ne-o facem... Cred ca cel mai bine este sa nu te astepti la nimic si the rest will come. Pentru ca pot!

Domnisoara

"Spune-mi, daca te-as prinde-ntr-o zi
si ti-as saruta talpa piciorului,
nu-i asa ca ai schiopata putin, dupa aceea,
de teama sa nu-mi strivesti sarutul?"

Nichita Stanescu

Mi-e dor de....mine.Ce-i fericirea, dragul meu?

Mismatch

Greu, tare greu. Cum iti dai seama ca cineva este "the one"? Cum sa faci sa nu gresesti alegand? Sa nu te gandesti de fiecare data ca poti mai mult, ca poti intalni persoana care chiar sa ti se potriveasca ca o manusa?

Si totusi mi se pare inutila cautarea pentru ca dupa ce ai gasit asa ceva, nimic nu garanteaza ca lucrurile nu se vor schimba..fericirea  poate fi doar ceva de scurta durata, ceva ce se masoara in ani, in cel mai fericit caz.

Cum sa nu te gandesti ca peste ani poti sfarsi dintr-o relatie divortat, cu copii, dar la fel de singur?

Am vazut cum familiile din care provin cei doi pot dezbina un cuplu cu parteneri imaturi desi initial totul parea perfect. Povestea, printul, printesa, castelul, caleasca, erau. Nu era maturitate, independenta emotionala, dorinta de stabilitate, de familie, si nu a rezistat. La ce buna povestea, mai poveste decat basmele, partea emotionala si sentimentala,  daca cei doi nu trag in aceeasi directie?

Nu se poate trai doar cu iubire, nu poti trai avand parte doar de o viata dinamica care sa te mentina cu toate simturile alerte. Ai nevoie de stabilitate, insa prea multa stabilitate te poate plictisi, poti deveni un mort in viata. Cum sa mentii un echilibru? Cum sa tii socoteala. Cum sa nu?

Cum sa dai inima ta stiind ca ea va fi sfarmata?

Ne-ntalnim la vaca

Pfiu, mare grozavie. Acum doua zile mi-am dat intalnire cu o prietena dupa program, ca de obicei, "la vaca"! Nici nu banuiam ca aveam sa gasesc locul acela gol, prea gol chiar, astfel ca eu si inca cativa stateam aparent fara vreun sens in colt de strada unitandu-ne pierduti in zare. Am crezut ca eu sunt prea sensibila la schimbari din astea, nu am comentat nimic insa, pana cand prietena a aparut si inainte de a ma saluta imi zice:"a disparut vaca"!

Cu ocazia aceasta mi-am amintit de vremurile cand eram copil, cum ne intalneam seara la vaca, cand venea de pe ses, pe la 6. Ce copilarie! Ce norocoasa ma simt acum ca am trait clipele alea.

Se pare insa ca si mai tarziu am ales sa ma intalnesc cu oamenii tot pe langa vaci. Vacile aduna oamenii dom'le!
Acum ca a disparut vaca de la Petrom, cel mai uzitat loc de "intalneala" in zona Aviatorilor, trebuie sa ma reorientez. Am gasit de ceva vreme o vaca si aici: hashas.ro ,  o voi vizita mai des si cine stie unde mai descopar si altele.

Iubesc vacile! :)))

(sursa imaginii: loveorlust-x.xanga.com )

Situatie

Se da o dimineata, un metrou si o mare gramada de oameni. Una bucata tipa educata si draguta se gandeste ca este momentul ca spritul ei civic sa intre in actiune. Printr-o subtilitate deosebita, demna de o persoana atenta la ceea ce se petrece in jurul ei, ridica de pe scaun un adolescent firav, cu un rucsac in brate, aratandu-i semnul de om in varsta cu baston.

Acum, eu nu stiu, prin clasa a-VIIIa cred, la cultura civica, am invatat ca bastonul ala inseamna loc rezervat si pentru persoanele cu handicap.

Bun, deci il ridica pe baiat ca sa se aseze o doamna (era in her sixties), sa zic asa.
Tipa era toata numai un zambet, multumita si foarte mandra de isprava facuta. Habar nu avea ce se intamplase de fapt, fara macar sa aiba vreo intentie rea sau voita. Doamna, care nu parea chiar atat de vlaguita, a citit ziarul statii intregi si nu-mi aduc aminte sa fii spus macar un multumesc. Sincera sa fiu ma indoiesc ca s-ar fi ridicat daca ar fi vazut pe cineva care avea nevoie sa stea jos, care poate i-ar fi fost rau..

Nu mi-a venit sa cred cand am observat ca baiatul avea un handicap. O manuta "schimonosita" cu care tinea de rucsac si unul dintre picioare usor flexat, clar avea un handicap destul de important. Adolescentul se tinea cu mana buna de bara si cu cea afectata de rucsac, balansadu-se, fiind vizibila lipsa lui de echilibru. La coborare, oamenii l-au lasat in urma dand peste el cu nepasare. Abia a reusit sa iasa din metrou inainte sa i se inchida usile in fata.

Cred ca intamplarea este nefericita si uneori ar trebui sa judecam lucrurile dupa situatie, nu dupa regulile pe care le-am invatat sau spiritul nostru justitiar. Poate ar trebui sa fim mai atenti, sa incercam sa nu ii amaram pe cei mai putini iubiti de soarta.

Spre nicaieri

Cu stangul inaintea dreptului, pasesc pe prima treapta care ma duce spre iesirea la aer. Nu m-am gandit unde vreau sa merg si nu am niciun scop, astea sunt cele mai tari iesiri in peisaj. De cateva ori s-au intamplat lucruri frumoase asa, mergand spre nicaieri.

Am crezut mereu ca important este sa faci ceva, nu conteaza directia ci doar perseverenta. Nu conteaza ca din cand in cand mai renunti, ca uneori mai revii asupra deciziilor, important este rezultatul. Si daca ceva nu iti place la tine sau la viata ta, clar asta este doar din cauza ta. Pentru ca ai renuntat, pentru ca nu ai stiut sa spui "NU", pentru ca te-ai amagit sau ai sperat ca daca vei inchide ochii lucruile se vor schimba. Sau poate ai cazut si nu te-ai mai ridicat. Viata este asa cum ne-o facem.

Am pus mai jos filmuletul acesta pentru imi este la indemana, dar stiu cazuri poate la fel de grave din Romania, oameni care desi soarta nu le-a suras, ei le-au suras sortii.

Cred ca daca ei pot, noi nu prea avem scuze sa nu reusim.

FARA GRIJI!

Miros de tei

Din cand in cand am unele zile cu adevarat bune, cand lucrurile simple ma bucura mult, cand nu ma gandesc ce imi doresc sau ce am facut, cand ma bucur de "acum" si "aici".
M-am trezit in miros de tei, imi clatesc ochii cu intinderea verde din fata cladirii, trag aer in piept si pornesc pe drumul spre serviciu. Nu-mi trebuie nimic, mi-e bine cu drumul.

Azi mi s-a deschis o petunie din jardiniera, o urmaresc de mult si azi este "ziua". De doua luni ud jardiniera, o plivesc si ma bucur la fiecare milimetru crescut. Candva radeam de altii care vorbeau cu burienile, acum abia astept sa ma intorc acasa sa-i spun petuniei cat de frumoasa este :).

Nu m-am gandit nicicand cat de mult imi va lipsi "tara": puisorii micuti de gaina, florile din gradina, vrejurile de rosii, mirosul de fum de la cazanul cu apa din spatele casei, catelul alergand pe batatura, gainile in cuibare, mirosul de lana, mugetul unei vaci si crengile de visin sau caise aplecate peste gardurile gospodariilor. De ce trebuie sa apreciem mereu ceva abia atunci cand lucrurile se schimba radical?

Femeile batrane plang dupa tineretea pierduta, noi ne gandim cu nostalgie la anii din adolescenta, traim mereu in trecut sau in viitor. Prezentul nu ne mai place.

Apus

Uneori, cand esti foarte plictisit si satul de toate dar nu stii exact ce iti lipseste, vine salvarea. Ceva simplu, dar atat de frumos se intampla pe neasteptate si ziua ti se schimba radical.

Din mica mea camaruta am primit salvarea unei zile ce credeam ca avea sa se termine in rand cu restul celorlalte. M-am nimerit in dreptul ferestrei chiar in momentul in care soarele se pregatea de culcare si toate nuantele posibile de purpuriu mi-au inundat privirea si apoi sufletul, facandu-mi pielea sa se infioare. Am inflorit.

Pret de cateva minunte am stat tintuita in dreptul ferestrei. Cel mai mare spectacol ni-l ofera tot natura. O mare de liniste m-a cuprins, o liniste sufleteasca care rareori o mai simt si de care imi dau seama abia acum ca am atata nevoie.

Visez la fereastra care-mi schimba starea.

Cum se da jos aparatul dentar

Ziua in care mi-am scos aparatul dentar a fost o zi foarte importanta, cu multe emotii si mult asteptata. Dat fiind ca positoner-ul a costat ceva iar radiografia a costat si ea destul, am ajuns la niste costuri totale de vreo 450-500 Ron, deci si costurile au fost destul de importante.

M-am prezentat cu emotii, m-am asezat pe scaun si a inceput operatiunea. Dupa ce au indepartat toate sarmele de legatura si tot ce se putea, au ramas bracketii lipiti si un inel de fier pe ultima masea din partea stanga. S-a incercat sa se scoata prin smulgere, ceea ce imi dadea o senzatie totala de panica pentru ca aveam impresia ca imi vor smulge si maseaua odata cu inelul, au folosit freza si au taiat practic inelul de pe masea. Apoi, cu un cleste special mi s-a dezlipit fiecare bracket cam ca in clipule de aici:



Eu nu am avut aparat si jos, dar operatiunea este aceeasi.
La sfarsit am fost curatata cu un jet de aer si mi s-a luat mulajul pentru positioner.
Am plecat sa imi fac radiografia si la intoarcere, dupa vreo ora si jumatate positioner-ul era gata.

Culmea este ca dintii mei deja se deplasasera pentru ca atunci cand mi-am pus positioner-ul, facut dupa mulajul dintilor, s-a creat o tensiune care mi-a dat o senzatie de durere intr-un dinte din fata.

Positioner-ul acesta urma sa il port toata ziua respectiva si ulterior aveam sa micsorez timpul lui de puratare cu cate doua ore saptmanal. Acum il port doar noaptea la culcare si il voi purta asa cel putin cinci ani.

"Varsta inocentei" - Edith Wharton

Atunci cand m-am apucat de citit cartea ma asteptam sa ii pot ghici sfarsitul, sa imi dau foarte repede seama despre ce este vorba si poate nici macar sa nu o mai termin apoi. S-a dovedit insa a fi o bucatica din viata noastra, a tuturor. Este plina de ganduri, temeri si trairi reale. Pentru o scriitoare americana m-a uimit.

Filmele suprarealiste, cu "happy end", care ne umplu capul de iluzii si visuri, care ne fac sa suspinam si sa ne simtitm uneori mai putin norocosi, nu au nimic in comun cu acest roman. Si cred ca nici cu filmul care a fost facut dupa aceasta scriere (The Age of Innocence (2003)- Vârsta inocenţei), si pe care il voi vedea foarte curand.

Cartea m-a facut sa ma simt inteleasa, ca si cum autoarea mi-a citit gandurile si a scris pentru a imi dovedi ca si altcineva isi pune intrebarile care imi trec uneori prin minte.

Si daca vreodata in viata asta voi juca rolul lui May sau poate Ellen?

Am pus aici o descriere a romanului:

"Cea care mi-a atras atenţia în mod deosebit a fost tânăra şi inocenta May Welland, în primul rând pentru că am presupus că titlul ii este dedicat ei. May este exact genul de femeie supusă, ascultătoare, al cărei cel mai mare defect este că nu gândeşte cu capul ei. Supusă familiei în primul rând, când vorbeşte e că şi când pe fundal s-ar auzi mama sau tatăl ei şi buzele s-ar mişca pentru a executa un playback reuşit. Una dintre dezamăgirile cele mai mari ale lui Archer, dacă nu cea mai mare, este că May n-are propriile sale păreri, nu e emancipată şi în afara de frumuseţe şi educaţie nu are nimic. Ar vrea s-o provoace să îşi iasă din tipare, să o vadă că are iniţiative, să-l surprindă, să-l mire, dar din păcate nu-i reuşeşte decât o dată.

Ellen Olenska e la polul opus: exuberantă, liberă, dezbrăcată de regulile stupide ale societăţii, ea este femeia care vrea să divorţeze de soţul său şi să fie liberă să îşi trăiască viaţa cum vrea. Divorţul însă este unul dintre păcatele pe care societatea new-yorkeză nu le tolerează, nu le acceptă şi pentru care o femeie este blamată şi respinsă. Este femeia care acceptă flirtul, căreia nu-i pasă de ce impune societatea, dar cu toate acestea rămâne protejată de familia ei respectabilă.

Archer Newland e unul dintre puţinele personaje masculine care trăieşte destinul unei femei. Viaţa se ordonează, mai bine zis este ordonată de cineva în aşa fel încât visele lui se sting şi viata pe care o trăieşte îl nemulţumeşte. Aproape mereu în rolul unei marionete, Archer nu ia nici o decizie favorabilă lui. În cazul în care nu ii dictează alţii mersul vieţii, viaţa însăşi îl face să meargă pe un drum stabilit dinainte. Mi-a părut rău de el, că a fost atât de slab, dar dacă n-ar fi fost, cartea n-ar fi avut atâtea de oferit.

Vârsta inocenţei vorbeşte despre societatea aflată în pragul schimbării când lumea nu ştie ce să accepte şi ce nu, ce să blameze şi ce să aplaude. Nu ştiu de ce, dar mi-am amintit de Concertul Hortensiei Papadat-Bengescu. Nu mai ţin minte chiar nimic din ea, dar atmosfera de snobism pe care o respiră cartea lui Wharton mi-a amintit de ea." (www.tomatacuscufita.com)


Cartea este superba si autoarea este cunoscuta pentru premiul Pulitzer pe care l-a luat.Poate o gasiti la un anticariat cu cativa lei si o cititi si voi.

Teatru - Poker

Duminica, 6 martie, am fost la Teatrul de comedie, unde am putut sa-i vad pe: George Mihaita, Vladimir Gaitan, Valentin Teodosiu si Simona Stoicescu in piesa "Poker". Azi, dupa un search pe Google, imi dau seama ca piesa se joaca din 2004. Niciodata nu este prea tarziu insa. Improvizatiile deloc nepotrivite ale lui George Mihaita, Titel in piesa, si nu numai ale lui, au avut rolul de a aduce piesa in zilele noastre, de a ii da un aer de 2011, deci nu am pierdut absolut nimic pana la urma.

Pe domnul Gaitan il stiu din telenovelele romanesti. Trist, dar pe atunci nu stiam de dumnealui pentru ca nu prea mergeam la teatru, si telenovele romanii nu aveau. Uite pentru ce sunt bune si telenovele astea.

George Mihaita m-a surprins foarte tare in primul rand pentru ca nu arata deloc cum mi-l imaginam eu. Parul sau negru taciune era grizonat bine, iar felul de a interpreta acest rol era diferit de ceea ce m-as fi gandit ca s-ar putea intampla pe scena.

Stiu ca domnul Valentin Teodosiu joaca si in filmul Poker(2010), acum am si mai multe motive sa vad filmul. Actorul m-a impresionat profund chiar din primele minute cand l-am vazut imbracat in balerina, scena aducand cumva cu reclama unei banci romanesti ("zanul"), dar mult mai plina de intelesuri.

"Este asadar vorba de o seara de poker, la care participanti sunt Titel (George Mihaita), Claudiu (Valentin Teodosiu), Horia, (Vladimir Gaitan) si Monica (Simona Stoicescu)
Monica nu joaca decat macaua pe alocuri, in rest jucand rolul de pitipoanca venita din Basarabia ca sa faca pe amanta senatorului Claudiu. Chiar si asa nu trebuie mai mult de $100 ca sa faca sex cu un mafiot ca Titel iar cu Dl Doctor Horia nu se intampla nimic pentru ca acesta din urma are impresia ca Monica e fata lui.

Cei trei prieteni sunt foarte grei. Fosti securisti, rezolva problemele cu un singur telefon, sunt plini de bani si pun la cale tot mai multe scheme de facut bani repede si usor, de cele mai multe ori in afara legii. Cu fiecare schema se pare insa ca are loc o desumanizare a personajelor, o metamorfoza oribila de la oameni la creaturi iesite din purgatoriu." (blogonaut.ro)

Imi place sa merg la teatru, biletele se gasesc foarte greu, trebuie sa mergi sa le iei cu doua saptamani inainte dar merita efortul. Bucurestenii de toate varstele sunt din ce in ce mai mult interesati de piesele de teatru. Anul asta am fost de doua ori si de fiecare data sala era atat de plina incat se statea pana si pe trepte.

Teatru - Livada de visini

Imi propusesem de ceva vreme sa merg la teatru. Noroc cu o prietena care a fost la sentimentul meu, dar mult mai practica. Ea a cumparat biletele si iata-ne dusi la TNB, vineri, 4februarie.
Nu regret decat ca nu am fost mai curand sa o vad pe Maia Morgenstern, desi mereu am zis ca mi-as dori.

Sunt perfect constienta ca o piesa inseamna multa munca atat pentru actori cat si pentru cei ce se ocupa de scenografie, sunet, lumina, costume, machiaj...Meritul pentru o piesa asa de reusita a fost, bineinteles, al tuturor participantilor. Chiar si al spectatorilor care nu mai conteneau sa aplaude si, cu aplauzele lor, i-au facut pe actori sa reapara de cel putin 3 ori pe scena in final.

Mircea Albulescu a fost minunat, cum a fost si in Comedia Norilor si cum ne-a obisnuit sa fie. Rolul de batranel i se potrivea de minune, prea credibil inca.

Nimic nu se compara cu artistul care interpreteaza in fata ta, sufera sau se bucura, care plange, rade, alearga, care se joaca, mananca si fumeaza. Nimic nu egaleaza o lacrima stralucitoare, reala, o scena ce nu mai poate fi dublata.

Orice replica spusa cu spatele la tine s-ar auzi la fel pe orice scaun de cinema...O piesa de teatru te transpune acolo, in pielea personajelor acelei epoci. Esti in camera cu ei, zeama de la compotul pe care il mananca te poate atinge, scaunele aruncate te pot lovi, trabucul fumat are un miros specific si ti se face pofta de o savarina instant.


Gabi Lupu, ArtAct Magazine: Vişinii altoiţi cu iluzii

"Maia Morgenstern, care o face flexibilă pe Liubov Andreevna tocmai datorită forţei cu care actriţa este înzestrată. Ea nu o aşază pe Ranevskaia pe un piedestal, ţinând-o rece şi distantă faţă de lumea din jur, o lume care se zbuciumă între vechi şi nou. Dimpotrivă, o apropie de cei ce o înconjoară, dezgolindu-i părţi ale sufletului ei sensibil, arătându-i pornirea senzuală, împingând-o să treacă subtil şi delicat de graniţa nobleţei. (...)bucuria răzbunării şi bucuria pierderii - acestea două se asociază într-o nebunie jucată minunat de Marius Manole. El e Lopahin, negustorul plasat de Cehov între livada-comerţ şi livada-poezie, învingătorul, un distrugător fără voie. El cumpără şi apoi distruge livada de vişini în care se îngroapă visele, unul câte unul, cu fiecare lovitură de topor ce răsună în surdină."

Mai multe despre piesa gasiti pe site-ul TNB, poate va luati si bilete...

Rezultatul final - aparat dentar

Acesta este rezultatul purtarii aparatului dentar timp de 2 ani:


Sunt foarte fericita si multumita de noul meu zambet!

Acum port positioner-ul, pentru ca am avut aparat sus. Daca aveam jos, aveam retainer. Mi-au explicat la cabinet.

L-am purtat o saptamana non-stop. Acum scad in fiecare saptamana perioada purtarii pana voi ajunge sa il port doar 8h/noaptea.

Din cate am inteles, minim 5 ani il port noaptea si maxim...toata viata. Cum dintii mei sunt atipici si se misca mai repede decat ai altora, nu stiu ce sa zic, as face bine sa ma obisnuiesc cu gandul.

Acest retainer este un plastic transparent, facut dupa mulajul dintilor mei, mulaj luat imediat dupa ce mi-au scos aparatul. Este atat de transparent ca abia se observa. Sunt usor sasaiata cand il port, nu ma deranjeaza.

V-am spus cat de fericita sunt? :P