Cateva zile de raceala buna m-au facut sa imi revin in simtiri.M-am uitat in oglinda si m-am intrebat: oare asta vreau eu? Bineinteles ca nu, dar ce ma retine? Care rata la casa, copil de hranit,om de langa mine? De cand am devenit eu atat de "batrana", atat de responsabila? De ce, pentru care motiv inghit atatea pentru practic mai nimic? De cand imi pasa mie atat de mult ce cred altii? Cam multe intrebari.Si totusi raspunsul intarzie sa apara, dar si tacerea inseamna ceva...
Starea asta de letargie revine din cand in cand, nu stiu de ce aleg sa ma plafonez asa. M-am inchis in casa refuzand cu obstinenta orice ar putea aduce un suflu nou vietii mele. Pana sa imi dau seama ce se intampla cu mine, mi-am zvacolit in pat nemultumirea, gandidu-ma ca poate sufar de insomnie cand de fapt subconstientul imi trada gandurile, nemultumirea.
