Ziua pacalelilor

Astazi cred ca m-am pacalit singura. I-am scris prietenului meu ca il iubesc (nu asta este pacaleala), cu gandul sa nu ii mai trimit mail-uri cu "mai bine ne despartim" si "nu mai vreau sa fim impreuna", ca in momentul cand intra pe net din Nassau, sa nu stea 3-4 ore pe net, sa ma astepte pe mine sa intru pe mess, sa imi explice ca mai este putin si ca ce a fost mai greu a trecut...7 luni adica.

M-am pacalit ca o sa vina acasa si nu o sa mai plece. Hahaha, asta a fost buna. Am reusit insa sa ma amagesc 7 luni, m-a ajutat si el ce-i drept. Intr-un fel il inteleg, ce sa faca aici? Bahamas, Bacau (de unde este el), Bucuresti (de unde sunt eu si am putea sta impreuna), care suna mai bine?

Bahamas- salariul mai mult decat ok, plaja = distractii & prieteni, reduceri pentru personal dar si de sezon (de doua ori reduceri, lol!), dezvoltare profesionala si personala alaturi de restul de alte 32 de nationalitati prezente pe vasul de croziera pe care este el;
Bucuresti - eu, criza, greutati, salariul considerabil mai mic;
Bacau- si mai putine oportunitati, poate se vor intorce totusi bacauanii din Italia si va fi mai putin pustiu orasul.

Hmmm, in doua zile m-am pacalit de doua ori. O data ca nu pleaca si o data ca as putea sa trec peste asta daca ar pleca din nou pe 24 iulie, la nici 2 luni dupa ce va veni. El insa spera ca eu o sa merg cu el, eu sper ca el o sa ramana si o sa incercam amandoi in Bucuresti. Nimeni nu spune "nu" doar un "poate" chinuit. Amandoi stim ca daca eu nu merg, el oricum pleaca fara mine.

Dupa ce m-am perpelit bine, am ajuns la concluzia ca deja imi face rau relatia asta. Ar mai fi doua luni pana sa discutam fata in fata insa nu mai am rabdare, nu mai vad o alta rezolvare decat o despartire. Pacat, chiar imi doresc sa mearga...