Si ma mandresc cu asta!Hai ca m-am enervat.
Vorbeam cu cineva si imi spunea "nu esti fata de casa, nu faci mancare si curat doar uneori", wtf??? Dupa ce am schimbat tonul, persoana respectiva imi spune ca este o gluma...oare???Nu prea cred.
Mi se pare incredibil ca in secolul asta mai sunt oameni care gandesc asa, BARBATI.
Doamneeeeee, ce-mi vine sa o iau la fuga!
Nu vreau sa fiu nici bucatareasa, nici gospodina sau vreo cofetareasa renumita. Daca asta se cauta si asta conteaza 75% intr-o casatorie, sa speli, sa calci, sa faci mancare oricand, pas.
Da, vreau sa pot sa imi fac singura un blid de mancare (daca sunt nevoita), vreau sa gatesc pentru persoana iubita, pentru copiii mei (cand o sa am). Dar daca vrea cineva sa faca toate lucrurile astea pentru mine, de ce as insista sa le fac eu?
Sincera sa fiu, timpul petrecut singura in bucatarie mi se pare o pierdere de vreme. Nu am niciun hobby legat de asta, urasc sa stau singura si sa vad cum dau cu stangul in dreptul pana imi iese o chestie in loc de mancare, gustoasa ce-i drept. Mai mult, trebuie sa gatesti iar. Este ca o munca de Sisif.
Si cand in sfarsit esti fericit si ai un sentiment de beatitudine ca a iesit ceva din mainile tale, te uiti de jur imprejur si vezi bucataria vraiste. Trebuie sa speli vasele si vreo tigaie plina de ulei, aragazul, mobila, duci gunoiul, dai cu aspiratorul si stergi pe jos.
De ce face cineva asta? Pentru ca trebuie!!! Prea putini sunt cei carora le face o deosebita placere sa gateasca.
Acum vreo cateva luni am hotarat ca este timpul sa invat cum se fac ardeii umpluti, ciorba de pui si alte cateva feluri de mancare, vointa nu imi lipseste.
Mi-am notat retele dar era mama pe post de supraveghetor si nu prea apucam sa fac foarte multe. Scuza perfecta: "Noi vrem sa mancam, nu sa aruncam, este pacat de Dumnezeu".
Dintr-o data mama mea s-a apucat sa gateasca de vineri, apoi de joi si replica a fost: "Am gatit deja, ramasesem fara mancare. Lasa, saptamana viitoare faci tu". Am inteles mesajul.
Daca o sa am baieti, promit sa nu ii invat prost. Barbatul nu trebuie doar sa aduca bani in casa iar femeia nu este datoare sa faca mancare, sa spele, sa calce si sa sufle in dosul barbatului daca acesta stranuta. Daca femeia castiga mai putin decat barbatul, nu inseamna ca merita mai putin. Mai putin respect, mai putina libertate, mai putina distractie.
Ne iubim si impartim totul: sarcinile si banii. Sau poate si casnicia a ajuns o afacere. Ala care aduce mai putini bani trebuie sa compensez cu munca mai multa acasa, are drepturi mai putine si i se iarta atitudine de magar fata de consoarta lui sub pretexte de genul: "este obosit, a muncit".
Lucram tot atatea ore pe zi si noi, si ei, diferenta o face domeniul de activitate poate, salariul si faptul ca suntem femei. O femei trebuie sa castige atat cat sa se intretina, sa munceasca, nu sa stea acasa cu copii, sa fie gospodina si cam atat, cum am mai auzit.
As face un sondaj de opinie pe tema asta: "Cum vrei sa fie sotia ta?"
OMG, raman nemaritata!
Si inca ceva, facultatea si masterul nu se fac la cratita!