Teatru - Livada de visini

Imi propusesem de ceva vreme sa merg la teatru. Noroc cu o prietena care a fost la sentimentul meu, dar mult mai practica. Ea a cumparat biletele si iata-ne dusi la TNB, vineri, 4februarie.
Nu regret decat ca nu am fost mai curand sa o vad pe Maia Morgenstern, desi mereu am zis ca mi-as dori.

Sunt perfect constienta ca o piesa inseamna multa munca atat pentru actori cat si pentru cei ce se ocupa de scenografie, sunet, lumina, costume, machiaj...Meritul pentru o piesa asa de reusita a fost, bineinteles, al tuturor participantilor. Chiar si al spectatorilor care nu mai conteneau sa aplaude si, cu aplauzele lor, i-au facut pe actori sa reapara de cel putin 3 ori pe scena in final.

Mircea Albulescu a fost minunat, cum a fost si in Comedia Norilor si cum ne-a obisnuit sa fie. Rolul de batranel i se potrivea de minune, prea credibil inca.

Nimic nu se compara cu artistul care interpreteaza in fata ta, sufera sau se bucura, care plange, rade, alearga, care se joaca, mananca si fumeaza. Nimic nu egaleaza o lacrima stralucitoare, reala, o scena ce nu mai poate fi dublata.

Orice replica spusa cu spatele la tine s-ar auzi la fel pe orice scaun de cinema...O piesa de teatru te transpune acolo, in pielea personajelor acelei epoci. Esti in camera cu ei, zeama de la compotul pe care il mananca te poate atinge, scaunele aruncate te pot lovi, trabucul fumat are un miros specific si ti se face pofta de o savarina instant.


Gabi Lupu, ArtAct Magazine: Vişinii altoiţi cu iluzii

"Maia Morgenstern, care o face flexibilă pe Liubov Andreevna tocmai datorită forţei cu care actriţa este înzestrată. Ea nu o aşază pe Ranevskaia pe un piedestal, ţinând-o rece şi distantă faţă de lumea din jur, o lume care se zbuciumă între vechi şi nou. Dimpotrivă, o apropie de cei ce o înconjoară, dezgolindu-i părţi ale sufletului ei sensibil, arătându-i pornirea senzuală, împingând-o să treacă subtil şi delicat de graniţa nobleţei. (...)bucuria răzbunării şi bucuria pierderii - acestea două se asociază într-o nebunie jucată minunat de Marius Manole. El e Lopahin, negustorul plasat de Cehov între livada-comerţ şi livada-poezie, învingătorul, un distrugător fără voie. El cumpără şi apoi distruge livada de vişini în care se îngroapă visele, unul câte unul, cu fiecare lovitură de topor ce răsună în surdină."

Mai multe despre piesa gasiti pe site-ul TNB, poate va luati si bilete...

Rezultatul final - aparat dentar

Acesta este rezultatul purtarii aparatului dentar timp de 2 ani:


Sunt foarte fericita si multumita de noul meu zambet!

Acum port positioner-ul, pentru ca am avut aparat sus. Daca aveam jos, aveam retainer. Mi-au explicat la cabinet.

L-am purtat o saptamana non-stop. Acum scad in fiecare saptamana perioada purtarii pana voi ajunge sa il port doar 8h/noaptea.

Din cate am inteles, minim 5 ani il port noaptea si maxim...toata viata. Cum dintii mei sunt atipici si se misca mai repede decat ai altora, nu stiu ce sa zic, as face bine sa ma obisnuiesc cu gandul.

Acest retainer este un plastic transparent, facut dupa mulajul dintilor mei, mulaj luat imediat dupa ce mi-au scos aparatul. Este atat de transparent ca abia se observa. Sunt usor sasaiata cand il port, nu ma deranjeaza.

V-am spus cat de fericita sunt? :P