Dragostea este bolnava, pura, egoista si totodata altruista, murdara, nebuna, sau poate inaltatoare. Exista si un fel de dragoste care te aduce in pragul disperarii, in stare de orice. Odata ce ai ajuns acolo, lucurile escaladeaza, nimic nu mai este cum ar trebui sa fie. Si nici nu mai ai cum sa repari ceva, poti doar sa renunti si sa incerci cu altcineva, ferindu-te sa faci aceleasi greseli.
Oamenii nu pot trai impreuna for ever doar din pasiune. De aceea, de cele mai multe ori, relatiile astea nu sunt de lunga durata si nu se termina: "and they lived happily ever after". Toti ne dorim pasiune, dar pasiunea fara un alt suport devine de nesuportat. Niciodata singura nu face o relatie sa mearga. Este nevoie toate ingrendientele pentru a tari alaturi de cineva. Sarea si piperul relatiei, in cantitati mari, fac rau sanatatii celor doi. Lucrurile bune si rele nu se anuleaza nicicand. Cu trecerea timpului se aduna si se aduna. Totul este ca atunci cand tragi linie sa fie egalitate macar. Si ce este mai ciudat, pe langa egalitatea dintre acestea, ai nevoie si de egalitate intre bunele tale si ale lui, relele tale si relele lui.
